În 1821 Ia fiinţă, la Braşov, Societatea literară din iniţiativa unui grup de boieri valahi (Nicolae Văcărescu, Grigore Bălăceanu, Constantin şi Ion Câmpineanu, Iordache şi Dinicu Golescu), refugiaţi din cauza răscoalei lui Tudor Vladimirescu.
În 1827 Ion Heliade Rădulescu, Dinicu Golescu şi Stanciu Căpăţânanu refac Societatea literară de la Braşov. Se elaborează un Statut în 7 puncte privind dezvoltarea culturală a Munteniei.
În 1831 Ion Câmpineanu, păstrător al documentelor fostei Societăţi literare de la Braşov, precum şi ale Societăţii literare din 1827, are iniţiativa înfiinţării Societăţii Filarmonice, care va funcţiona oficial din 1833. Printre fondatori se află Ion Heliade Rădulescu, Costache Aristia.
În preajma anului 1848 a luat fiinţă Asociaţia Literară a României, care avea ca program răspândirea cunoştinţelor, înaintarea literaturii şi încurajarea autorilor şi traducătorilor.
În 1861 se înfiinţează Asociaţia transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român (ASTRA), la Sibiu, condusă, în prima perioadă, de Gheorghe Bariţiu.
La 2 septembrie 1864, ministrul instrucţiunilor publice Nicolae Creţulescu, solicită Consiliului Superior al Instrucţiunilor Publice un proiect de regulament pentru o Societate literară. Ca urmare, în 1866 se fondează Societatea Literară Română.
La 12 martie 1866, C.A. Rosetti înaintează Consiliului de Miniştri un raport în care se arată că Societatea Literară avea drept scop "a da ţării, într-un timp cât mai apropiat, cele două mari colonade ale templului său literar: gramatica ţi glosarul limbii". Împreună cu raportul, C.A.Rosetti a înaintat şi Regulamentul pentru formarea Societăţii Literare Române, formată din 3 membri din Moldova, 4 din Muntenia, 3 din Transilvania, 2 din Banat, 2 din Maramureş, 2 din Bucovina, 3 din Basarabia, ca expresie a unităţii culturii române.
La 1 aprilie 1866, Locotenenţa domnească emite decretul de înfiinţare a Societăţii Literare Române.Printr-un alt decret al Locotenenţei domneşti (22 aprilie 1866), erau desemnaţi membri de peste hotarele Principatelor Unite: din Transilvania, Timotei Cipariu, Gavril Munteanu şi Gheorghe Bariţiu; din Maramureş, Iosif Hodoş şi Alexandru Roman; din Banat, Andrei Mocioni şi Vicenţiu Babeş; din Bucovina, Alexandru Hurmuzachi şi I.G. Sbiera; din Basarabia, Alexandru Hasdeu, Constantin Stamati şiI. Străiescu; dintre românii sud-dunăreni, I. Caragiani şi D. Cozacovici.
La 1 august 1867 are loc ceremonia oficială de inaugurare a Societăţii Literare Române.
În primii ani ai existenţei ale, Societatea Literară Română şi-a schimbat denumirea în Societatea Academică Română. După cucerirea independenţei naţionale, în 1877, Societatea Academică Română s-a transformat, în 1879, în Academia Română.
În 17 aprilie 1904ia fiinţă o societate a scriitorilor, Societatea Română de literatură şi artă, fiind recunoscută ca persoană juridică şi morală. Statutul Societăţii prevedea, printre altele, apărarea proprietăţii literare şi artistice, ajutorul mutual al membrilor, precum şi crearea unui fond “din care se vor servi pensiuni membrilor activi, văduvelor şi copiilor lor".
În 13 martie 1908, din iniţiativa lui Emil Gârleanu, Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucureşti s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăţi a Scriitorilor Români.
Ca model pentru aceste statute, Cincinat Pavelescu adusese de la Paris "Statuts de la Société des Gens de Lettres", societate înfiinţată de scriitorii francezi la 28 aprilie 1908. La adunarea de constituire s-au dezbătut proiectele de statute şi s-a ales primul comitet de conducere compus din Ioan Adam, Dimitrie Anghel, Ion Ciorcârlan, Ludovic Dauş, M. Dunăreanu, Emil Gârleanu ş.a. Cincinat Pavelescu a fost desemnat preşedinte, G. Ranetti şi Dimitrie Anghel - vicepreşedinţi; Emil Gârleanu şi Ludovic Dauş - secretari. Acestei prime forme de organizare a Societăţii Scriitorilor Români i s-a reproşat că nu a cooptat marii scriitori ai vremii, precum I.L.Caragiale, Ioan Slavici, George Coşbuc, A. Vlahuţă, A. Macedonski şi alţii.
Între 2 septembrie 1909 şi 25 noiembrie 1911, când s-au făcut noi alegeri, Societatea Scriitorilor Români a avut ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu.
După ce Mihail Sadoveanu şi-a depus mandatul, adunarea generală a Societăţii Scriitorilor Români din 25 noiembrie 1911, l-a ales preşedinte pe Emil Gârleanu. În comitet au mai fost aleşi Cincinat Pavelescu - vicepreşedinte; Ion Minulescu şi A.de Herz - secretari; Vasile Pop - casier; Al. Cabazan şi I Scurtu - cenzori; Natalia Anghel, Dimitrie Anghel, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Nanu şi Corneliu Moldovanu - membri. Ca preşedinte, Emil Gârleanu, şi-a asumat rezolvarea unei probleme fundamentale, şi anume recunoaşterea de către Parlamentul României a Societăţii Scriitorilor Români ca persoană morală.
În adunarea generală a Societăţii Scriitorilor Români din 25 noiembrie 1912 a fost ales un nou comitet de conducere alcătuit din: Mihail Dragomirescu - preşedinte, I.AL. Brătescu-Voineşti - vicepreşedinte; Caton Theodorian - secretar; Mihail sadoveanu, Cincinat Pavelescu, Corneliu Moldovanu, Tudor Arghezi, Emil Gârleanu, Dimitrei Anghel - membri; Petre Locusteanu şi D. Karnabat - cenzori; N. Davidescu - bibliotecar. Neînţelegerile dintre unii membri ai Societăţii au avut drept rezultat remanierea comitetului de conducere, la 15 ianuarie 1913, Ion Gorun fiind ales vicepreşedinte în locul lui Al.-Brătescu-Voineşti, iar ca membri noi G.Bogdan-Duică, în locul lui Dimitrie Anghel şi Vasile Pop în locul lui Emil Gârleanu.
Printr-o intervenţie pe lângă Palat şi Administraţia Domeniilor Coroanei, Societatea Scriitorilor Români s-a străduit să găsească mijloace pentru a acumula fondurile necesare ajutorării membrilor Societăţii şi a familiilor lor, mai ales ale celor aflaţi sub arme, mobilizaţi sau voluntari. În urma acestei intervenţii, Societatea Scriitorilor Români a căpătat din legatul regal suma de lei 10.000, în rentă de 4,5% care împreună cu cealaltă avere bănească, aproape toată prefăcută în scrisori de stat şi a fost depusă la Banca Naţională.
În toamna anului 1916, în contextul izbucnirii primului război mondial, Societatea Scriitorilor Români s-a refugiat la Iaşi.
La 16 noiembrie 1916 a fost ales ca preşedinte pe Duliu Zamfirescu, iar ca secretar Petre Locusteanu.
La adunarea din 21 octombrie 1917,preşedintele Societăţii Scriitorilor Români a fost ales Mihail Sadoveanu; vicepreşedinte: Corneliu Moldovanu, iar secretar Petre Locusteanu. Acest comitet a funcţionat până la 24 februarie 1918, când Societatea Scriitorilor Români şi-a reluat activitatea la Bucureşti, ţinând, la acea dată o nouă adunare generală, care a ales un nou preşedinte, Mihail Dragomirescu.
La 23 mai 1933, se constituie Asociaţia Scriitorilor din Banat.
O etapă importantă a fost prezenţa lui Liviu Rebreanu la preşedinţia Societăţii Scriitorilor Români, care avea să să încheie cu contestări vehemente în Adunarea Generală din 2 februarie 1930. O moţiune perfectată de George Gregorian cerea înlăturarea lui Liviu Rebreanu de la conducerea S.S.R "pentru delapidare". Adunarea generală l-a confirmat, însă, în funcţie pe Liviu Repreanu.
O nouă adunare generală a Societăţii Scriitorilor Români are loc în 1 septembrie 1944 şi îl alege preşedinte pe Victor Eftimiu.
În 25 martie 1949 Societatea Scriitorilor Români fuzionează cu Societatea Autorilor Dramatic şi cu Uniunea Scriitorilor Maghiari din România. Astfel, ia fiinţă Uniunea Scriitorilor din România. Mihail Sadoveanu este ales preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor, iar Zaharia Stancu, preşedinte activ. Noua instituţie îşi constituie filiale la Cluj, Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş, Braşov.
Organizaţia dobândeşte personalitate juridică prin Decretul 267/1949.
În 1949, este înfiinţată Filiala Timişoara Uniunii Scriitorilor din România, din care făceau parte 16 membri ai Uniunii Scriitorilor din România. În funcţia de Secretar (preşedinte) este ales poetul Alexandru Jebeleanu.
August 1949, este editat, la Timişoara, în format almanah, cu apariţie trimestrială, primul număr al publicaţiei Scrisul bănăţean.
La 1 septembrie 1952 este inaugurată la Bucureşti Casa Scriitorilor, unde va funcţiona şi sediul Uniunii.
1952: Scrisul bănăţean devine revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România. Redactor-şef: Alexandru Jebeleanu.
Primul Congres al Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română (18-23 iunie 1956) îl alege pe Mihail Sadoveanu ca preşedinte activ, iar pe Mihai Beniuc ca prim-secretar.
În 1956, Scrisul bănăţean devine revistă cu apariţie lunară.
1957. Apare la Timişoara, sub egida Uniunii Scriitorilor, publicaţia Novi Život (Viaţa Nouă).
Conferinţa Uniunii Scriitorilor din România din 22-24 ianuarie1962 îl alege ca preşedinte activ pe Mihai Beniuc.Tudor Arghezi este ales preşedinte de onoare, iar Demostene Botez şi V.Em. Galan - vicepreşedinţi.
În 1964, a treia Conferinţă pe ţară a Uniunii Scriitorilor îl alege ca preşedinte de onoare tot pe Tudor Arghezi. Preşedinte executiv este ales Demostene Botez. Ion Pas, Pop Simion şi Zaharia Stancu sunt numiţi vicepreşedinţi. În 1966, Demostene Botez demisionează din motive de sănătate. Comitetul de conducere al USR îl alege ca preşedinte pe Zaharia Stancu, iar ca vicepreşedinte pe Letay Lajos.
Ianuarie 1964: Scrisul bănăţean îşi schimbă denumirea, devenind revista Orizont, cu apariţie lunară. Din Comitetul de redacţie fac parte: Alexandru Jebeleanu (Redactor-şef), Ion Arieşanu, Nicolae Ciobanu, Anghel Dumbrăveanu (Secretar de redacţie) şi Andrei A. Lillin.
În 1965 este obţinut primul Premiu al Academiei Române decernat scriitorilor timişoreni: Gheorghe I. Tohăneanu, pentru volumul Studii de stilistică eminesciană.
Adunarea Generală a Scriitorilor din 14-16 noiembrie 1968 îl realege ca preşedinte pe Zaharia Stancu. Sunt aleşi şi cinci vicepreşedinţi (Ştefan Bănulescu, Laurenţiu Fulga, Meliusz Jozsef, Marin Preda, Virgil Teodorescu) şi doi secretari (Georgeta Horodincă şi Szasz Janos). Se dezbat principiile unui nou Statut al USR.
În şedinţa plenară a Consiliului USR din 3 ianuarie 1969 se adoptă noul Statut. Potrivit acestuia, conducerea Uniunii Scriitorilor din România este exercitată de Adunarea Generală convocată de Consiliul USR o dată la trei ani. La cererea a două treimi din numărul membrilor Consiliului pot fi convocate adunări generale extraordinare. Adunarea generală dezbate probleme ale vieţii literare, alege prin vot secret Consiliul Uniunii şi Comisia de cenzori, decide modificări în Statut, face propuneri de acte normative legate de activitatea Uniunii şi a filialelor sale, alege preşedintele de onoare şi membrii de onoare ai USR. Consiliul Uniunii, ales pe trei ani, este compus din 91 de membri. Consiliul alege prin vot secret Biroul USR, compus din 27 de membri. Dintre membrii Biroului, se alege un preşedinte, vicepreşedinţi şi Comisia de validare formată din 7 membrii. Consiliul administrează publicaţiile subvenţionate, numeşte redactorii-şefi, face propuneri de înfiinţare a unor întreprinderi economice, edituri, publicaţii, librării, case de creaţie, acordă pensii, burse, numeşte juriile pentru acordarea premiilor literare, stabileşte cotele cuvenite Uniunii din sumele intrate în Fondul Literar, încheie convenţii şi acorduri profesionale cu străinătate. Litigiile dintre membrii Uniunii sunt aduse în faţa unui Juriu de Onoare format din 7 membri ai Biroului. Statutul precizează modul de înfiinţare a asociaţiilor teritoriale în zone unde există cel puţin 15 scriitori, membri titulari ai USR. Asociaţiile au buget şi administraţie proprii, finanţate din bugetul anual al USR. Ele sunt conduse, ca şi USR, de o adunare generală care alege Comitetul asociaţiei şi Comisia de cenzori, hotărând asupra primirii de noi membri titulari şi stagiari. Comitetul are 2-11 membri, aleşi prin vot secret, şi este condus de un secretar.
1967. Publicaţia în limba sârbă Novi Život (Viaţa Nouă) îşi schimbă denumirea devenind Kniževni Jivot(Viaţa literară) şi avându-l ca redactor-şef pe poetul Vladimir Ciocov.
În 24 iunie 1969 ia fiinţă Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor din România, organul economic al instituţiei.
În 26 mai 1969, la Timişoara, în prezenţa celor doi vicepreşedinţi ai Uniunii Scriitorilor, Laurenţiu Fulga şi Szász János, precum şi a directorului administrativ, Traian Iancu, are loc şedinţa plenară a scriitorilor membri ai Uniunii Scriitorilor din România, la care participă toţi ce 24 de membri timişoreni ai Uniunii. Anávi Adam, Ion Arieşanu, Traian Liviu Birăiescu, Aurel Buteanu, Laurenţiu Cerneţ, Nicolae Ciobanu, Vladimir Ciocov, Ovidiu Cotruş, Ion Clopoţel, Anghel Dumbrăveanu, Endre Károly, Frányó Zoltán, Grette Gross, Lazar Ilici, Alexandru Jebeleanu, Hans Kehrer, Franz Liebhard, Andrei Lillin, Ion Maxim, Svetomir Raicov, Sorin Titel, Mircea Şerbănescu şi Damian Ureche semnează actul de constituire a Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara. Este ales ca Secretar (preşedinte) pe poetul Anghel Dumbrăveanu.
În 1970, Frányó Zoltán obţine Premiul Internaţional “Gottfried Herder” pentru întreaga activitate.
În 1971, este înfiinţată la Timişoara Editura Facla.
Conferinţa Naţională din 22-24 mai 1972 îl realege ca preşedinte pe ZahariaStancu. Vicepreşedinţivor fi Laurenţiu Fulga, George Macovescu, Marin Preda, Sütö Andras, Virgil Teodorescu. Va fi ales un secretar general (Constantin Chiriţă) şi doi secretari (Ion Hobana, Szasz Janos). Preşedinte de onoare este ales Victor Eftimiu. După dispariţia lui Zaharia Stancu, la 11 aprilie 1975, Consiliul USR alege drept preşedinte pe Virgil Teodorescu.
În urma modificării Statutului USR, au luat fiinţă asociaţii de scriitori la Braşov, Constanţa, Craiova, Sibiu.
4 mai 1972: revista Orizont devine săptămânal “politic-social şi literar artistic”. Redactor-şef: Ion Arieşanu. Redactor-şef adjuncţi: Ignat Bociort şi Anghel Dumbrăveanu.
În 1975, Asociaţia Scriitorilor din Timişoara numără 61 de membri (40 titulari şi 21 stagiari).
În perioada 1974-1978 conducerea USR este asigurată de Virgil Teodorescu (preşedinte) şi Laurenţiu Fulga (vicepreşedinte).
Conferinţa Naţională a Uniunii Scriitorilor din RSR din 1978 îl alege preşedinte pe George Macovescu pentru următorii patru ani. Laurenţiu Fulga va fi vicepreşedinte.
În 1979, este preluată de către Uniunea Scriitorilor din România donaţia făcută de moştenitoarea lui Frányó Zoltán – vila din Calea Bogdăneştilor nr. 19, care va deveni sediul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara (1984-1990)
În octombrie 1984 este inaugurat noul sediu al Filialei.
În 1980, Asociaţia Scriitorilor din Timişoara numără 82 de membri (51 titulari şi 31 stagiari).
Între 1965 şi 1982, scriitorii membri ai Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara au publicat 608 volume, ilustrând toate genurile şi speciile literare (poezie, proză, istorie şi critică literară, eseistică, strudii de lingvistică, etnografie şi folclor, teoria şi filosofia culturii).
Volumele publicate de membrii Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara între 1965 şi 1982 au fost distinse cu 18 premii ale Uniunii Scriitorilor din România.
În 1988,Asociaţia Scriitorilor din Timişoara înregistrează 94 de membri (59 titulari şi 35 stagiari).
Din 1982 până 1990, preşedintele Uniunii Scriitorilor va fi Dumitru Radu Popescu. Până în 1984, vicepreşedinte va fi Laurenţiu Fulga. Din 1984 până în 1990, vor fi vicepreşedinţi Alexandru Balaci, George Bălăiţă, Domkos Geza, Constantin Ţoiu.
La 15 ianuarie 1990 este emis decretul Lege 27/1990, care consfinţeşte statutul Uniunii Scriitorilor din România ca organizaţie cu personalitate juridică de utilitate publică.
În martie 1990, Conferinţa Naţională a USR îl alege preşedinte pe Mircea Dinescu. Vicepreşedinţi: Laurenţiu Ulici şi Ştefan Bănulescu. După trei ani, Mircea Dinescu îşi întrerupe mandatul, rămânând preşedinte interimar Laurenţiu Ulici. Vicepreşedinţi: Florin Iaru (1995-1996) şi Eugen Uricaru (1997-2001). După dispariţia lui Laurenţiu Ulici, Eugen Uricaru asigură preşedinţia interimară.
În 1990, Asociaţia Scriitorilor din Timişoara revine la vechea denumire, Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România. Este ales un nou Comitet de conducere, din care fac parte: Lucian Alexiu, Adriana Babeţi, Paul Eugen Banciu, Viorel Marineasa, Mircea Mihăieş, Marian Odangiu, Maria Pongracz, Annemarie Podlipny, Marcel Tolcea, Cornel Ungureanu şi Daniel Vighi.Ca Secretar (preşedinte) este ales criticul literar Cornel Ungureanu.
6 ianuarie 1990, este lansat noul format al revistei Orizont, “săptămânal al Uniunii Scriitorilor din România”, coordonat de un Comitet alcătuit din: Adriana Babeţi, Antoanera C. Iordache, Mircea Mihăieş şi Cornel Ungureanu.
1995. Adunarea generală a membrilor Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor alege un nou Comitet de conducere alcătuit din scriitorii: Lucian Alexiu, Adriana Babeţi, Paul Eugen Banciu, Mircea Mihăieş, Marian Odangiu, Maria Pongracz, Annemarie Podlipny, Marcel Tolcea, Cornel Ungureanu.În funcţia de Secretar este reales criticul Cornel Ungureanu.
3 februarie 1995, Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor adoptă noul Statut al organizaţiei, organizaţia fiind înscrisă în Registrul Persoanelor Juridice, potrivit Legii 21/1924.
3-4 noiembrie 1999 sunt aniversaţi la Timişoara 50 de ani de la înfiinţarea Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor şi a revistei Scrisul bănăţean/Orizont.
19 martie 2001. Adunarea generală a membrilor Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor alege un nou Comitet de conducere alcătuit din: Lucian Alexiu, Adriana Babeţi, Paul Eugen Banciu, Slavomir Gvozdenovici, Mircea Mihăieş, Marian Odangiu, Maria Pongracz, Annemarie Podlipny, Cornel Ungureanu. Ca Secretar este reales Cornel Ungureanu.
Conferinţa Naţională a Scriitorilor alege în2001, ca preşedinte pe Eugen Uricaru. Vicepreşedinte, Nicolae Breban.
30 aprilie 2004. Adunarea generală a membrilor Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor validează prin vot modificările pentru noul Statut al Uniunii Scriitorilor din România.
2004.Adunarea generală a membrilor Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor alege un nou Comitet de conducere alcătuit din: Lucian Alexiu, Adriana Babeţi, Paul Eugen Banciu, Slavomir Gvozdenovici, Viorel Marineasa, Mircea Mihăieş, Maria Pongracz, Annemarie Podlipny, , Cornel Ungureanu.
În 25 februarie 2005, Conferinţa Naţională a Scriitorilor validează un nou Statut şi îl alege, ca preşedinte pe Nicolae Manolescu. Vicepreşedinte, Varujan Vosganian.
19 mai 2005: criticul Cornel Ungureanu este reales ca Secretar al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor. Din noul Comitet de conducere al Filialei fac parte:Lucian Alexiu, Adriana Babeţi, Paul Eugen Banciu, Slavomir Gvozdenovici, Viorel Marineasa, Mircea Mihăieş, Maria Pongracz, Annemarie Podlipny, Cornel Ungureanu.
Uniunea Scriitorilor din România este înscrisă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, în baza OG 26/2000, modificată şi completată prin OG 37/2003.
16 septembrie 2009. Adunarea generală a membrilor Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor alege un nou Comitet de conducere alcătuit din: Lucian Alexiu, Adriana Babeţi, Francisc Bárányi, Paul Eugen Banciu, Slavomir Gvozdenovici, Mircea Mihăieş, Marian Odangiu, Annemarie Podlipny, Alexandru Ruja, Marcel Tolcea, Cornel Ungureanu.
În 2009, Conferinţa Naţională a Scriitorilor adoptă un nou Statut al organizaţiei. Sunt realeşi ca Preşedinte, criticul Nicolae Manolescu, iar ca vicepreşedinte Varujan Vosganian. Secretari: Gabriel Chifu şi Irina Horea.
La începutul anului 2010, Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România are 209 membri, dintre care: 135 cu domiciliul în Timişoara, 43 – cu domiciliul în alte localităţi (Lugoj, Reşiţa, Deva, Hunedoara, Bucureşti) şi 31 – rezidenţi în străinătate (Germania, Serbia, Statele Unite, Ungaria, Italia, Africa de Sud)
