VALEA, Lucian (Alexandru Astaloşi)
Poet, prozator, eseist.
S-a născut la 4 martie 1924, în satul Şanţ, judeţul Bistriţa.
Studii:
Studiile liceale la Cluj şi Braşov
Facultatea de Filologie din Bucureşti (1949).
Profesii şi locuri de muncă :
Debutează la “Tribuna” din Cluj
Redactor la Gazeta Transilvaniei ( 1942-1944). Împreună cu Gherghinescu Vania înfiinţează la Braşov revista Calviaturi, un caiet de poezie unde scriu nume importante ale literaturii române, între care Lucian Blaga şi Tudor Arghezi.
Odată cu schimbarea regimului politic, Lucian Valea are de suferit. Este trimis în temniţele politice ale vremii, făcând şi 4 ani de canal. Eliberat din închisoare, începe o viaţă de pribeag prin România, suportând nemeritat consecinţele unei false vinovăţii. Vreme de 10-15 ani colaborează sporadic la ziare şi reviste obscure, fiindu-i interzise apariţiile la revistele şi editurile importante.
La Darabani locuieşte între 1964 şi 1969, fiind exilat politic de regimul comunist. În acest timp reuşeşte să creeze aici o atmosferă culturală şi, mai ales, literară, nemaiîntâlnite până atunci. Influenţa sa binefăcătoare se simte şi în învăţământ, punând cu adevărat în practică ideea de cultură generală autentică.
În jurul său se adună mulţi tineri cu veleităţi literare, care, împreună cu mentorul lor, scot revista culturală Hyperion (1968), distincă cu locul 3 în ţară la concursul revistelor şcolare de profil. Despre Hyperion scriu publicaţii importante (România literară, Revista Argeş etc.) şi oameni de cultură cunoscuţi (Alexandru Husar, Şt. Augustin Doinaş etc.). În revistă publică tinere condeie locale care, mai târziu, vor deveni membri ai Uniunii Scriitorilor (Dumitru Ţiganiuc, Corneliu Popel, Victor Teişanu, Valeriu Imbir, Anca Cârligeanu etc.).
Volume publicate:
Mătănii pentru fata ardeleană (1941)
Întoarcerea lângă pământ (1942)
Întoarcerea lui Don Quijote (1972)
Vocile (1975)
Oameni pe care i-am iubit (1977)
Singurătate în Itacha (1978)
Groapa cu lei (1979)
Coşbuc în căutarea universului liric (1980)
Un lungan cu-n geamantan (1981)
Autoportret în timp (1983)
Pe urmele lui Coşbuc (1986)
Generaţia amânată (postum, 2002)